Tuesday, December 27, 2016

Divortez

Au trecut doi ani. Ba nu, au trecut chiar trei ani. Trei spre patru. Da, chiar patru ani! Doamne, aproape patru ani fara emotie la stomac si fara dragoste la creier. Ce am facut atata timp?
Ma intreb asta acum. Stau pe canapea, in pijamalele mele de satin Victoria's Secret, cu pachetul de tigari in buzunar. Este cam miezul noptii si cam sfarsit de an. Chiar si pijamalele sunt de mai bine de patru ani.

Divortez! Saptamana viitoare, de ziua mea. Mi-a promis, de data asta chiar mi-a promis. De ziua mea, ne vedem la Starea Civila si divortam. In sfarsit! De data asta va fi serios, este ziua mea, e cadoul lui de ziua mea.


Si apoi o sa imi fac cadou un set noi de pijamale, or sa fie tot din satin.
Si am sa ma las de fumat, am sa ma ridic de pe canapea, am sa ma apuc de maratoane, si pe uscat si pe uscaciuni si am sa alerg din Sahara pana in Bosnia. Si am sa ma indragostesc de 1000 ori si am sa  sufar de cel putin un milion de ori. Si am sa merg pe carbuni incinsi, am sa fac baie goala, noaptea in mare si am sa iubesc un sarb. Si am sa imbat in Elvetia de la prea multa branza si la final am sa imi pierd identitatea in Berlin.

Asa am sa fac! Dar mai intai am sa divortez, saptamana viitoare, de ziua mea. Mi-a promis! Iar acum am sa fumez o tigara..

Thursday, October 29, 2015

Atat

Laptele matern, lumina soarelui, algebra clasei a 2a, mana bunicii, ochii tatalui m-au facut si inca ma fac sa plang. Atat.

Pentru ca doar de atat am nevoie ca sa am atat de mult.  Atat de putin pentru atat de mult de daruit.

Atat de putina iubire neconditionata este tot atat de multa iubire cat sa iubesti, nu doar atat conditionat. Atat de mult cat sa cresti mare, nu doar atat sa cresti. Atat de mult sa te bucuri, nu doar sa razi. Atat de mult sa traiesti, nu doar sa supravietuiesti. Atat de putin cat sa fii om.

Doar atat. Iubire neconditionata atat dau promit sa dau. Cat laptele matern, cat mana bunicii, cat ochii tatalui..

Sunday, March 24, 2013

10 roses

- I need to break free..

Cand realitatea e relativa,
Cand perceptia individuala creaza perceptia colectiva,
Cand perceptia colectiva creaza confuzie,
Cand confuzia creaza informatie,
Cand informatia devine abundenta, 
Cand abundenta creaza decizii,
Cand deciziile creaza haos,
Cand haosul creaza realitatea..

Cand perceptia individuala creaza actiune,
Cand actiunea creaza diferenta,
Cand diferenta creaza vointa,
Cand vointa creaza oportunitate,
Cand oportunitatea creaza actiune,
Cand actiunea creaza responsabilitate
Cand responsabilitatea creaza constiinta,
Cand constiinta creaza libertate
Cand libertatea creaza realitatea ..

Cand realitatea creaza inforrmatii, 
Cand informatiile creaza drumuri, 
Cand drumurile creeaza frica,
Cand frica creaza actiune, 
Cand actiunea creaza reguli,
Cand regulile creaza realitatea ..

Cand  perceptia individuala creaza iubire,
Cand iubirea creaza curaj
Cand curajul creaza vise
Cand visele creaza actiune,
Cand actiunea creaza noroc,
Cand norocul creaza drumuri,
Cand drumurile creaza infrastructura
Cand infrastructura creaza spatiu
Cand spatiu creaza realitatea ..

Cand realitatea colectiva a perceptiilor individuale este manata doar de frica sau de iubire. Atunci si doar atunci. Actiunea poate face diferenta, intr-un sens sau altul. Dand un sens sau altul perceptiilor si creand pentru colectivitate,  inca o noua realitate relativa. 

Deocamdata, doar atata stim: atunci si doar atunci.


- I will give you ten roses for everything you are fighting for!

Thursday, January 31, 2013

Pregatirea

A primit un rol nou, personajul principal intr-un film bun. Era in pauza, isi repeta rolul si revedea scenariul, isi imagina decorul din afara rulotei si se imagina din decor. Bea un ceai, isi demachiaza ochii, isi priveste expresia fetei in oglinda, isi urmareste cutele de pe gat, isi analizeaza privirea, isi regleaza vocea. Bea inca un ceai, isi sterge unghiile, recita replici ale personajului fara a se privi in oglinda, se asculta, isi nuanteaza tonul, isi regleaza vocea, isi accentueaza inflexiunile comunicarii, alterneaza punctuatia, coloreaza cuvinte. Bea inca un ceai, se dezbraca, se atinge, isi simte pulpele, isi mangaie gambele, isi masoara sanii, isi strange incheieturile, isi incercuieste abdomenul, isi bate piaptana parul.
Totul trebuie avut in vedere, avand in vedere rolul principal pe care il detine intr-un film bun.

Sunday, January 13, 2013

O magie

stiti acele globuri de sticla cu zapada in ele? acelea in care fulgii de zapada se rotesc atunci cand globul se roteste? si apoi fulgii cad si se depun la baza globului si apoi iar se invarte globul si iar fulgii se rotesc, le stiti? cand decorul nu se schimba, cand aceiasi fulgi se rotesc bezmetic in acelasi glob, le stiti?
ma intreb daca nu cumva globul cu zapada replica vreun joc al universului?!

Intr-un glob de sticla erau ei doi si fulgii de zapada erau toti la pamant, calcati in picioare si mocirliti dupa trecutele ninsori. In doar trei ore au nascut alti fulgi. Fiecare cum stia, cum putea. Unul vorbea si altul tacea.  Unul din ochi, altul din buze. Si fulgi aveau in maini, in par, in buzunare si in ceasca de cafea. Fiecare cum stia, cum putea. In sticla se oglindau toti fulgii. Trei ore a nins si au cazut fulgi pe masa lor. Cate un fulg pe secunda. Fiecare fulg cum stia, cum putea.
Si cand s-au strans toti fulgii la masa lor, s-au ridicat si au aruncat fulgii in aer.
Si afara ningea iar. Si "afara" era tot un glob de sticla. 
Si de atunci fulgii nu s-au mai asezat. Si de atunci globul de sticla l-au rotit. 

si daca globul de sticla replica vreun joc al universului si daca nimic nu se schimba si fulgii se rotesc doar atunci cand noi alegem sa se roteasca si daca ei cad tot cum vor ei... atunci ce ne ramane de facut, atunci cine suntem noi in jocul universului? 

Habar n-aveau ce fac. Se jucau cu universul. Habar n-aveau ca fulgii lor nu se vor mai aseza cat timp ei vor tot invarti globul de sticla. 
Poate chiar erau mici si credeau ca fulgii atunci cand vor cadea, se vor aseza. Dar poate erau mari si stiau toate astea deja si doar au invartit globul ca fulgii lor sa se aseze cat mai bine. Dar poate chiar erau mici, si nu stiau ca pot invarti globul asa cum vor ei. Dar poate erau totusi mari si cautau un glob mai bun pentru fulgii lor.

cred ca nu ne dam seama ca pana si noi suntem niste replici de fulgi intr-un glob de sticla si ca putem sa miscam globul in care ne invartim, sa-l umplem cu si mai multi fulgi, dar pierdem din vedere ca nu putem controla bezmeticia fulgilor. poate ca e un joc de noroc si poate ca invartim globul pana cand trei fulgi la fel se vor aseaza in linie. sau poate este o inconstienta savuroasa pe care o numim destin si care ne permite sa nu vedem globul de sticla. sau poate credem in magicieni care fac fulgii sa zboare? sau poate adevarul sta la mijloc, si noi suntem magicienii care invartim globul, iar restul e magie pentru publicul de magicieni.

Habar n-aveau ei ce fac si nu erau nici mari, nici mici...

alergam pe banda, in sala. priveam cum pe partea cealalta a geamului de sticla, fulgii de zapada se roteau bezmetic in aer. si ma gandeam ca cineva, undeva.. la o masa, niste oameni, nici mari, nici mici .. habar nu au ca tocmai fac o magie. 

Sunday, January 6, 2013

Trivial chic

o zi intr-un an gol. o saltea pe un pat gol. o lenjerie pe un trup gol. o muzica minimalista intr-o camera goala. un soare peste mare goala de zapada. o carte plina intr-o poveste goala. un suflet intr-o inima goala. o voce intr-o ureche goala care ii tipa: I have the simplest taste, I am always satisfied with the best.

un trup gol intr-un suflet plin. un parfum intr-un par plin. o tipa intr-un stil plin. un taxi intr-o goliciune plina. un soare peste o constiinta plina. un dus peste o dorinta plina. un somn gol peste un vis plin: I have the simplest taste, I am always satisfied with the best.
Pentru ca totusi este nevoie de un stil plin pentru ca trup si suflet sa fie din plin!

Saturday, December 22, 2012

Un joc de nisa

Fata era pe strada. Mergea.
Cand o vrabiuta se opreste la picioarele ei.  Se opreste si ea.
Cand vrabiuta ii ciripeste "ce ar fi daca eu as vorbi si as merge in locul tau si tu ai zbura si ai ciripi in locul meu?" Si ea zice "chiar.. ce ar fi daca?"

- ti-ar placea nu-i asa?
- cred ca da.
- hai, dar doar daca raspnzi corect la ce am sa te intreb.
- hai.
Si radeau amandoua.
- dar tu vrabiuto de ce ai vrea sa faci asta? nu e mai frumos zborul tau decat mersul meu?
- din cand in cand imi place ce faci tu, cateodata faci mai frumos decat zborul meu. si cateodata mi se pare ca vreau echilibrul tau frumos.
- echilibrul meu e controlat, iar eu ma uit zilnic la tine cum zbori si visez sa gasesc o nisa care sa imi permita sa gasesc frumosul din zborul tau in mersul meu. si caut nise de frumos zilnic cand ma opresc din mers.
- te-am vazut.  mi-am imaginat eu ca iti imaginezi ca esti eu. atat de mult te-am vazut ca am inceput si eu sa imi imaginez ca sunt tu.
Si radeau amandoua. 
- hai, intreaba-ma. 
- te intreb, pentru ca eu vreau sa fiu in locul tau. si te intreb pentru ca daca nu te intreb eu, tu nu cred ca m-ai fi intrebat, oricat de mult ti-ai fi imaginat ca zbori, in locul meu.
- hai intreaba-ma, ma faci curioasa.
- am observat ca esti curioasa, mai fato. si am mai observat ca iti satisfaci curiozitatea prin imaginatie. 
- si asa ai aparut tu, mai vrabiuto.  
Si radeau amandoua.
- am observat-o fato ca iti place sa gandesti si asa iti apar tot felul de vrabiute in cale. 
- .. dar daca as fi stiut ca vrabiutele stiu sa vorbeasca cu mine, poate ca te-as fi intrebat. 
- tocmai asta vroiam sa te intreb.
- hai vrabiuto, intreaba-ma, ca nu mai am rabdare. 
- hai fato, raspunde-mi repede ca te stiu ca nu mai ai rabdare.
- ce vor oamenii: placere sau evitarea durerii?
- placere, bineinteles!

Fata mergea pe strada. Era zapada, era frig, era intuneric si vrabiutele erau demult plecate in tarile calde. Ce ciudat, a avut impresia ca a vorbit cu una azi. Imposibil.
Se opreste la un chiosc de ziare si cumpara unul. In metrou, isi scoate manusile, se aseaza si citeste ziarul. Un articol cu titlu mare Gain or Pain scrie ca statistica a demonstrat ca noi oamenii suntem de trei ori mai motivati in a face alegeri instinctuale, prin care sa evitam durerea decat sa facem alegeri care sa ne ofere placerea. De trei ori!

Si isi da seama ca tocmai a jucat un joc de nisa cu o vrabiuta. Si ar fi putut chiar zbura in locul unei vrabiute...